Stop retardation!

De multe ori am spus că scriu povești pe aici ca să citească ceva și amicii mei care nu au citit o carte în viaţa lor. Că dacă e de mine, sunt şi ei curioşi. Măcar atât să fac şi eu pentru ei, că altfel n-am nici o şansă. Hmmm…de fapt nu e adevărat. Motivul e altul. Făceam şi eu o glumă…însă acu că stau să mă gândesc, justificarea ar fi fost foarte legală. E gravă situaţia.
Și dacă nu vă regăsiți: Serios!…chiar sunt oameni care se laudă că n-au citit în viața lor o carte.
Majoritatea sunt tineri. Şi e al naibii de trist.
Nu pricep cum şi de ce atât de multe persoane sunt interesate de…nimic. Dacă spui că ai alte preocupări, mulţi râd. E aşa de amuzant şi nu m-am prins eu? În ultimii ani, dezinteresul pentru orice a crescut constant. Înainte aveam intelectuali, care erau respectaţi şi invidiaţi. Astăzi, termenul a devenit un fel de arhaism. Parcă face parte din limba veche. Cu toate astea, numărul absolvenţilor de studii superioare e în continuă creştere. Adică se produc pe bandă rulantă experţi licenţiaţi care nu ştiu să facă nimic, să producă nimic, să exprime nimic…şi mai mult decât atât, îi batjocoresc pe cei puţini care încearcă să facă ceva. Acum avem generaţii fascinate de parvenism, de showuri ieftine şi muzică proastă care se plâng încontinuu de soarta lor. Deci chiar nu înţeleg…pe lângă faptul că e prostesc, mai e şi extrem de plictisitor.
Chestiunea se complică şi mai mult de când cu internetul on zi și noapte. Jocuri…presă…chat…tot tacâmul. Şi apropos de cărţi, mă enervează şi mai tare apariţia cărţilor online…ca să nu mai zic de e-books. Mi-e frică să nu ducă la exterminarea scriitorilor. Toate artele au o formă de finanţare, chiar dacă ajung pe internet. Picturile sau sculpturile se cumpără, sau se văd în muzee şi expoziţii, degeaba te uiţi la poze cu ele pe net. La teatru şi dans te duci…la film te duci cu o fată, ca să mănânci nişte popcorn, să vezi 3D sau efecte speciale pe ecrane uriaşe. Deşi fac atâta tam tam, muzicienii câştigă din contractele cu casele de discuri (sau pierd, după caz)…însă calitatea primează. Adică dacă sunt buni, vor avea fani care îi descoperă pe internet de cele mai multe ori, le trimit și prietenilor lor sau le promovează pe bloguri și rețele de socializare. Fanii cumpără albume originale și ar da oricât să de ducă la concerte, unde să îi asculte cântând în carne și oase. Bun…dar cu cărțile cum rămâne?...atât timp cât se pot downloada de pe internet, se pot și printa. Deja se găsesc pe torenți și sunt la îndemâna tuturor. Gratis. Efectul e cam același cu o carte cumpărată. Așa că la ce bun să mai dai bani pe cărți? Și problema e că unui text n-ai ce artificiu să îi faci ca să merite să mai dai un ban pe carte. În afară de respect. Dar și așa dezinteresul e maxim. Mobilierul modern nici nu mai are rafturi de cărți. N-am văzut o persoană care să se fi mutat în casă nouă și să își facă undeva o bibliotecă.
Aaaa…știu! Singurul motiv pentru care ai cumpăra o carte, ar fi ca să o faci cadou.