Cats and the city

Atențiune! Atențiune!
Ca să ni se arate că nu toate piţipoancele sunt piţipoance, trebuie introdusă o nouă specie. Nu de alta, dar văd ca lumea a evoluat. Să le zicem mâţele. Bine, le-aş zice eu altfel, numai că ar fi prea evident.
Deci: Mâţele nu sunt proaste ca piţipoancele. Nici măcar nu au gusturi rele. Multe sunt drăguţe. Majoritatea le invidiază şi le copiază pe cele drăguţe. Se îmbracă într-un mod foarte foarte evident, menit să atragă toată atenţia audienţei. Inspiră accente de nimfomanie. Atitudinea lor spune că sunt foarte foarte deştepte, precum şi superioare muritorilor.
Caracteristica principală a mâţelor este, evident, mieunatul. Când ţi-e lumea mai dragă, te trezeşti cu nişte ochi mari şi pierduţi care te fixează, acompaniaţi de un „miaaauuuu”. Mâţele drăguţe sunt luate în braţe, normal. Celelalte…penibile şi acceptate, ca să nu cumva să se strice trendul.
Acu ce să zic…toate ca toate, da când aud mieunatul ala…Adică, ce vrei fato? Nişte uscăţele de-a lu’ Tommy, un pliculeţ de whiskas pentru pisici mofturoase?...Sau ce, că nu pricep?!
Ba da…știu! Un șoricel!


PS: Dacă credeţi că treaba cu mieunatul a fost o glumă, ei bine nu e o glumă. Chiar miaună!