Sa fie din nevoia de a fi recunoscut ca cineva care are ceva de spus? Sau chiar ai ceva de spus?
De asta nu-mi plac blogurile….ca te transforma intr-un produs aruncat pe o piata in care nu vrei sa crezi. Ca ii lasi pe altii sa-ti puna etichete si devii judecat dupa rating…dupa numarul de commenturi si privitori. Ne dau valoare spusele altora despre noi? Privirile aruncate peste o poza cu multa grija aleasa in care sa pari frumos, deosebit si talentat?…cu un simt artistic foarte dezvoltat astfel incat umbrele din cadru sa iti scoata in evidenta atat calitatile fizice, sufletul pur cat si viziunea complexa despre viata…o poza altfel care sa te diferentieze de multimea obisnuita in care te lupti sa fii acceptat.
Fiindca te provoaca sa critici si sa judeci ca sa te absolvi de vina. Fiindca oricat de sincer ai vrea sa fii, cuvintele te vor ajuta sa-ti tainuesti cu grija gandurile, sa imbraci adevarul in haine scumpe care sa-l ascunda.
Pentru ca esti mereu acolo…chiar daca nu raspunzi la telefon si ai inchis de mult usa unor persoane care nu au nici curajul sa te intrebe ce mai faci. Vor citi sec si plini de amintiri ganduri aruncate la vedere si iti vor studia pozele sa vada daca te-ai mai ingrasat sau ai slabit…daca ti-au aparut fire albe si riduri de la timp. Si tot nu vor avea curajul sa-ti vorbeasca.
Fiindca ceilalti au sa te cumpere cu simpla curiozitate de a te cunoaste. Vei da raspuns la un “ce mai faci?” pe care nu ti l-a adresat nimeni. Si oricat te-ai privi in oglinda mestesugita din fata ta, niciodata n-ai sa fii tu.
Si daca nu o faci, inseamna ca ti-e frica? Ca ai putea fi judecat gresit…sau corect? Ca preocuparile tale nu sunt suficient de sus? Ca nu te exprimi prea interesant si n-ai metafore sub taste? Ca ai timp de prostii si placeri vinovate? Sau da…ca n-ai nimic de spus.
Si mi-am facut blog tocmai ca lumea sa ma intrebe “daca tot crezi asta, de ce ti-ai facut blog?”...
Imi plac cuvintele…as vrea sa le dau putere.
validation
RăspundețiȘtergere