Dintr-un cocon fără formă si poveste apar omizi scârboase. Din ele răsar fluturi care coboară în stomac. Avem colecții…în istorie, în memorie și în insectar.
Din alcool și droguri se ivesc muze poeților în noapte. Din ele, păcate în viitor.
Din semințe puturoase apar flori intens mirositoare. Din esențe pure, fabricăm otravă.
Din piatră seacă, apar cristale și se transformă în diamante. Din tot ce avem mai bun, săpăm gropi în pământ și punem bombe în ele.
Din ploi răzbunătoare răsar grâne în culori de aur. Din apa noastră curg fluvii în lacrimi. Din răzbunarea norilor se distrug imperii. Din răzbunarea noastră, se clădesc altele mai feroce.
Din gheață, lumina face foc, iar noi din scânteie, tăcere.
Din culori, cerul trimite curcubeie. Noi, colorați, râdem unul de altul și la circ.
Din contemplare, viața transmite forme de extaz. Din trăire, ne afundăm rațional în rușine.
Natura te cheamă la ea ca să te naști. Noi ne trimitem simțurile pe lumea cealaltă.
Natura face din noroi frumos și oamenii din prietenie, noroi.
De ce natura noastră merge înapoi?
De ce natura noastră merge înapoi?
Baudelaire Reloded. <3
RăspundețiȘtergere